luni, decembrie 15, 2008

Blogs: Un alt experiment pe Twitter

Ultima oara cand am postat pe Twitter explicam de ce timp de o saptamana am fost atat de profund. Lumea se aratase ingrijorata fata de filosofiile mele ciudate. Nu erau ale mele, ci erau niste extrase din cartea "Soni".

Experimentul asta l-am facut o saptamana. Am ales apoi sa nu postez nimic pe Twitter timp de o saptamana. Sa vad ce reactii primesc. Bine, recunosc! La inceput nu am postat ca nu am avut timp. Abia dupa cateva zile mi-am zis: "Hai sa nu postez nimic, sa vedem daca lumea zice ceva!".

N-a zis nimic, ceea ce ma face sa cred multe despre Twitter in primul rand. Nu despre mine si prezenta mea in microblogging.

Curios este si faptul ca desi nu am postat nimic nu mi-a scazut/ stagnat numarul de "urmaritori". Ba dimpotriva, am ajus acum sa am peste 1.000 de followers. Daca nu gresesc, microblogul meu este cel mai urmarit cont pe Twitter, scris in limba romana. Si eu nu am zis nimic timp de o saptamana...

Ma gandesc acum si la blog putin. A sarit de pe pozitiile 6-8 pe locul 3 in ZeList. Bun, cred ca a avut loc o reorganizare, ceva in topul blogurilor, caci am vazut o schimbare masiva a locurilor in Top 10. Va spun sincer ca m-am intrebat cum am ajuns pe 3 dupa ce mai tot anul am stat intre 5 si 9.

E foarte interesant de vazut/ aflat de ce oamenii te urmaresc pe blog, pe Twitter si mai ales ce ii face sa te aleaga pe tine. Exista cateva cazuri frumoase la noi: Zoso, Cabral, Andressa, Dono, Bobby Voicu, Tudor Chirila. Niste studii de caz interesante pentru cei care isi fac lucrarile de diploma pe subiectul blogurilor.

Am avut cateva tentative de a renunta la blogging si la Twitter, fiind de parere ca daca nu poti face o treaba ca lumea, mai bine nu o faci. "Ca lumea" pentru mine inseamna in cazul de fata sa scriu zilnic pe blog si sa citesc zilnic blogurile altora.

Acum sa vreau sa renunt si nu pot. Simt ca as dezamagi atatia oameni. Dar apoi ma gandesc ca timp de o saptamana nimeni nu a vorbit cu mine pe Twitter.

Etichete:

6 Comments:

Blogger Catalin T. said...

Salut Cristi,

Cred ca doua sunt motivele pentru avansul in Zelist: 1. a fost Netcampul si ai primit multe linkuri in ultima saptamana
2. am bagat de vreo 3 saptmani analiza posturilor din ultima saptamana (adica tinem cont de blog roll si de toate posturile din ultima saptamana nu doar de cele care se gasesc la momentul parsarii pe prima pagina - si tu, fiind genul de blogger cu activitate ai destul de multe citari in posturi, nu doar in blogrolluri).

Un al treilea motiv a dat de eliminarea unor bloguri inchise (ceea ce a facut ca rankingul sa se orienteze spre blogurile care erau comune in blogroll cu cele eliminate). Adica ar putea fi o explicatie de genul: tu fiind foarte top-blogger apari in multe blogrolluri. In aceste bloggrolluri apar de multe ori doua tipuri de persoane (superbloggeri + prieteni ai posesorului de blog). Unii prieteni au inchis blogurile, deci rankingul se distribuie acum la mai putine persoane - deci cresc ca scor cei ramasi.

Cam astea ar fi explicatiile mele. Nu am facut alte modificari la algoritm pe zona asta. Am mai optimizat parsarea posturilor si a comentariilor ca sa luam totul cat mai rapid (ceea ce e o provocare cand e vorba de 23000 de bloguri). Am ajuns la o medie de vreo 3 ore la toata masa blogurilor si de vreo 35 de minute la primele 1000. Dar asta nu are legatura, ziceam si eu ca sa mai laud :))

10:35 a.m.  
Anonymous Anonim said...

Nimeni nu este de neinlocuit.De-aia.

11:48 a.m.  
Anonymous Anonim said...

eu ti-am scris pe Twitter - http://twitter.com/webmyc/status/1056735401

6:51 p.m.  
Blogger Vivi said...

Ai văzut The Truman Show? Dacă nu, ți-l recomand cu căldură. Este un film despre un fel de Big Brother dus la extrem, un show 24/7 despre Truman, crescut într-un oraș artificial într-un show TV.

Post-ul tău mi-a adus aminte de The Truman Show pentru că toată lumea era foarte implicată, atașată, apropiată de show-ul ăsta TV, toți îl urmăreau cu sufletul la gură...

Și la sfârșit de tot este pentru mine o scenă genială care descrie extrem de bine fenomenul TV în particular și media actuală în general. The Truman Show se termină și pe TV apar purici... moment în care unul din cei doi paznici din parcare care se uitau până atunci complet absorbiți de show zice: "Hey, give me the remote. What else is on?".

Cam așa și cu absența ta de pe blog/twitter/whatever. Toate astea sunt show-uri, TV, oamenii sunt implicați alături de tine atâta timp cât ești ON. Nu crede că legi relații mai profunde de atâta. Când un blog nu mai transmite, nimeni nu îi duce lipsa, la fel cum nimanui nu îi pasă cu adevărat că s-a terminat Big Brother, chiar dacă erau atașați și urmăreau cu sufletul la gură.

7:33 a.m.  
Anonymous Anonim said...

Cristi, faptul ca nu ai scris nimic o saptamana nu inseamna ca lumea nu te apreciaza, sau te-a uitat. Eu am observat ca nu scrii (chiar daca intru foarte rar), insa dupa seria de mesaje cu iz demoralizant, chiar daca stiam ca a fost experiment, am zis ca nah, iarasi s-a pus omul pe experimente, sau chiar are treaba. Deci nu-l deranjez, ca sa nu fac zgomot.

Pe de alta parte, cum zice Godin, The Internet Is Almost Full, avem ce face o saptamana (a se citi "citi") in lipsa ta, subiectele abunda. Daca lipseai mai mult, se sesiza lumea.

Un alt aspect e ca s-au facut deja multe experimente, cu oameni care s-au retras cu lunile de pe portaluri de social networking, ca la final, la balanta, sa isi dea seama ca nu au pierdut nimic, ba dimpotriva. La fel, ceilalti n-au pierdut nimic.

Asta nu inseamna ca ne lasam de social networking, ci ca trebuie dozat, fiindca de la un nivel incolo are "margin"/castig zero sau neglijabil.

My two cents

1:56 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Twitter e ceva de moment. Daca scrii o replica, imediat iti vin raspunsurile. Daca nu mai scrii, nu se intampla nimic, nimeni nu reactioneaza.

Ia incearca acelasi lucru pe blog. Eu scriu rar si tot ma intreaba lumea "auzi, da tu nu mai scrii nimic?" cand ratez 3-4 zile.

1:52 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home