vineri, august 22, 2008

Life: O poveste

PHOTO BY VISTA/ BIZ
Am urmarit destul de mult anul acesta JO de la Beijing si am ajuns sa am o mare admiratie pentru sportivi in general si pentru ai nostri in particular. Si poate cel mai mult m-a impresionat situatia lui Marian Dragulescu.

Este unul dintre putinii sportivi care reusesc sa isi lase amprenta intr-un sport, avand o saritura care ii poarta numele. Un motiv de mare mandrie. Numai ca anul trecut Marian si-a pus in pericol participarea la JO, suferind un grav accident in cadrul Campionatelor Europene, de la Amsterdam. Atunci, a cazut in cap si a fost diagnosticat cu discopatie cervicala si, mai apoi, cu fisura de spina vertebrala in zona lombara.

A reusit sa se recupereze si a venit la Beijing pentru a castiga. Dar si pentru a acoperi o datorie de 50.000 de euro dintr-un imprumut facut pentru a-si opera fetita in strainatate. Beatrice Maria nu aude si nu vorbeste.

Din fericire, un om de afaceri a donat intreaga suma pentru a acoperi datoria familiei Dragulescu.

Daca ii spui unui strain de la capatul lumii ca esti din Romania, te va intreba cel mai probabil de Nadia Comaneci si uneori chiar de Hagi. Sportivii nostri au fost dintotdeauna cei mai buni ambasadori ai tarii. De ce nu am incepe rebranding-ul de tara cu incurajarea si finantarea sportului?

Etichete:

5 Comments:

Blogger nwradu said...

Pentru ca din pacate fotbalul este singurul sport de la noi din tara. Ziceau aia la televizor ca sportivii romani de la sarituri in apa se antreneaza sarind pe saltele, pt ca nu avem piscine olimpice. Si tot felul de alte asemenea.

9:05 a.m.  
Anonymous Anonim said...

in loc sa cream baze sportive si stadioane de atletism (atletismul este baza sportului), noi distrugem bazele sportive vechi pt a construi complexe rezidentiale pt fundurile noastre materialiste, ipocrite, nesimtite, comode si penibile. scuze de limbaj. fa un sondaj pe blog ce masini conduc oameni, in ce case stau si ce asteptari au de la viata. pt ca oricum daca nu au masini si case cat mai mari si puternice, asta isi doresc. si o sa-ti dai seama de ce romania nu poate avea nici un fel de branding pozitiv.

9:30 a.m.  
Anonymous Anonim said...

daca te intalnesti cu Bogdan Naumovici, Emilian Arsenoaiei sau Ema Prisca, intreaba-i si pe ei, te rog (gasesti declaratiile lor pe aceasta tema in suplimentul Adfel)

11:44 a.m.  
Blogger Ambasadoarea said...

Si eu am o mare admiratie pt. sportivii romani.

Si nu inteleg de unde atata nesimtire sa poti sa zici, ca si jurnalist, ca a fost un "esec pt. Romania", ca romanii care nu au luat aurul, au dezamagit si au calcat in picioare sperantele unor oameni care nu au facut altceva decat sa stea latiti in fata teveurilor...

2:46 p.m.  
Anonymous Anonim said...

Din pacate, nwradu are dreptate, fotbalul este considerat de romani singurul sport din tara, desi, cu exceptia a catorva fotbalisti romani care au evoluat pe stadioanele lumii sub alte "stindarde", fotbalul romanesc nu a adus tarii prestigiul pe care l-au adus in olimpiade alti sportivi din gimnastica si atletism.
Noi, romanii n-am stiut niciodata sa ne apreciem adevaratele valori. Nu de putine ori, artisti plastici(un Brancusi), inventatori(un H. Coanda), un mare cantaret (Costel Busuioc), si-au pus in valoare talentul "afara", pentru ca numai acolo, ei au fost apreciati la justa lor valoare.
Sportivii nostri olimpici se antreneaza in conditii mai mult decat vitrege, reusind sa aduca medalii in tara. Poate daca d-l Basescu, in loc de lacrimi le-ar fi oferit conditii decente de antrenament, olimpicii romani ar fi adus mai multe medalii in tara. Degeaba ne impaunam cu medaliile castigate de acesti eroi ai sportului romanesc pentru ca meritul nu este decat al lor si nu al Presedintelui, Guvernului si nici al nostru, al romanilor mai saraci sau mai ales cei bogati, pentru ca nimeni n-a facut nimic pentru ei.

8:11 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home