Misc: O intrebare pe zi (12)
Conteaza varsta pe care o ai sau ce ai facut si esti in stare sa faci?
[Un amic imi povestea cum diverse companii au refuzat sa de implice in proiectele sale pe motiv ca echipa sa este prea tanara. Omul avea un plan, un background si foarte mult entuziasm. Si chiar incerca sa deschide niste ochi/ porti companiilor respective.]
[Un amic imi povestea cum diverse companii au refuzat sa de implice in proiectele sale pe motiv ca echipa sa este prea tanara. Omul avea un plan, un background si foarte mult entuziasm. Si chiar incerca sa deschide niste ochi/ porti companiilor respective.]
7 Comments:
Conteaza ce ai facut si ceea ce esti in stare sa faci. Poti sa ai 50, 60 de ani si sa-i ai degeaba. Asta e parerea mea.
Din experienta, conteaza ce esti in stare sa faci cu conditia sa nu fi la limitele indecentei. Spre exemplu, poti fi foarte bun, dar degeaba daca ai 60 sau 19 ani. Iti spune unul tanar, care s-a lovit de povestea amicului tau de nenumarate ori.
Cand te referi la "unele companii" vorbesti despre niste firme de "corporate stiffies" (definitia lor o gasesti la http://www.cafeneaua.com/node/view/11647 ), mult mai interesati de politicile de firma (a se citi: mancatorie) decat de inovatie si eficienta? Atunci se explica. Prietenul tau nu are decat sa le-o traga direct in freza, si sa isi demareze propriul startup. Din experienta am ajuns la concluzia ca mediul corporate este prin definitie anti-inovatie, greoi, inert si sclerozat.
Cel mai interesant aspect la varsta este cand ceri un credit la o banca. Si cu toate ca limita minima este pe la 18 ani, si tu ai cu 3-4 peste, tot se streseaza ca esti prea tanar. Chiar daca ai un salariu mai bun decat multi altii la 34 de ani. Sa nu ii bagi in CEDO?
happens 2 me every day. si e la fel si prin tarile (mai) europene. singurii care n-au nici o problema cu cei 20 de ani ai mei? yup, tot americanii.
Atat eu cat si colegii mei de trupa se lovesc de aceasta problema in fiecare zi. Am ajuns la concluzia ca suntem prea tineri (fizic) pentru ce gandim sau ce ne propunem sa facem!
E frustrant sa te duci undeva si dupa ce intri in amanunte, de business, de viata, de profesie, omul din fata ta sa exclame: "Dar tu chiar te pricepi! Nu ma asteptam!".
El incearca probabil sa-ti faca un compliment, dar e o jignire pentru mine... Adica tu credeai ca sunt prost? Ca sunt superficial? Ca zambesc si am avut noroc in viata? Ca ceea ce am se datoreaza parintilor mei, si nu pregatirii si educatiei mele?
Mai grav este ca nici dupa ce isi da seama ca, desi am cu 20 de ani mai putin dar pot discuta de la egal la egal cu el, nici atunci nu ma ia in serios pana la capat!
Si atunci, concluzia noastra: munceste, zbate-te, dar asteapta vreo 5-7 ani ca lumea sa te ia in serios la modul in care tu meriti.
:-(
"Si atunci, concluzia noastra: munceste, zbate-te, dar asteapta vreo 5-7 ani ca lumea sa te ia in serios la modul in care tu meriti."
Exact asta este ceea ce urmaresc corporate stiffies-ii. Ei vor sa stai cuminte in banca ta, pentru ca la cei 20 de ani ai tai esti una din speciile cele mai periculoase pentru ei. Sfatul meu? Ai _mult_ mai putina nevoie de ei decat iti inchipui. Ai idei si poti sa le pui in aplicare? Go for it.
Trimiteți un comentariu
<< Home