Autodenunt
Am renuntat la blog de cateva ori pana acum. Se poate vedea din arhiva. Am vrut recent sa renunt in favoarea unui alt tip de blog. Al abandonat insa acest proiect. Am observat ca in ultima luna blogosfera locala a incetinit motoarele - ma refer strict la o serie de blog-uri pe care le urmaresc zilnic: un exemplu notabil - Radu, rusinica! Exceptie face Mirona - felicitari din partea mea.
Am spus candva ca blog-ul personal va muri, nu de tot, doar un pic, pentru a face loc blog-ului specializat si de companie. Ultima luna, cum spuneam, mi-a dat multe motive sa cred ca blogosfera romaneasca moare inainte de a se fi nascut cu adevarat.
Cu toate acestea, in ultima luna au aparut cateva blog-uri (Ovidiu Caprita, Gabriela Lungu, Planning Ro) care mi-au demonstrat si mai mult - daca mai era cazul - ca blogging-ul nu e doar pentru studenti, profesori, 'artisti' si geeks.
In tot acest context pesimist/optimist, nu m-am oprit din scris. E drept ca nu am mai scris chiar zilnic si nici nu m-am straduit sa fiu mai interesant, dar macar nu m-am oprit.
Dragos vrea sa se opreasca. E nefericit desi blogging-ul i-a adus multe bucurii si prieteni. A si fost faultat ce-i drept la RoBlogFest, dar cel putin si-a facut mai multi prieteni. O marturiseste.
Si eu cred acelasi lucru. Fara blogging probabil nu as fi intalnit sau reintalnit - chiar si virtual - o serie de oameni cu care sunt pe aceeasi lungime de unda. Si pentru ca pot spune ca mi-am facut prieteni noi, nu pot abandona blog-ul. Din acelasi motiv Dragos nu ar trebui sa renunte la el. Ar insemna sa isi abandoneze prietenii. OK, o sa imi dea un (g)mail si o sa imi spuna ca nimic nu o sa se schimbe, ca el ramane acelasi si fara blog (Dragos, glumesc!), dar ar trebui sa stie ca fara blog things will never be the same.
In plus, nu ar trebui sa renunte la RoBlogFest. Ar fi un gest egoist. Odata ce l-ai facut, there is no turning back.
Am spus candva ca blog-ul personal va muri, nu de tot, doar un pic, pentru a face loc blog-ului specializat si de companie. Ultima luna, cum spuneam, mi-a dat multe motive sa cred ca blogosfera romaneasca moare inainte de a se fi nascut cu adevarat.
Cu toate acestea, in ultima luna au aparut cateva blog-uri (Ovidiu Caprita, Gabriela Lungu, Planning Ro) care mi-au demonstrat si mai mult - daca mai era cazul - ca blogging-ul nu e doar pentru studenti, profesori, 'artisti' si geeks.
In tot acest context pesimist/optimist, nu m-am oprit din scris. E drept ca nu am mai scris chiar zilnic si nici nu m-am straduit sa fiu mai interesant, dar macar nu m-am oprit.
Dragos vrea sa se opreasca. E nefericit desi blogging-ul i-a adus multe bucurii si prieteni. A si fost faultat ce-i drept la RoBlogFest, dar cel putin si-a facut mai multi prieteni. O marturiseste.
Si eu cred acelasi lucru. Fara blogging probabil nu as fi intalnit sau reintalnit - chiar si virtual - o serie de oameni cu care sunt pe aceeasi lungime de unda. Si pentru ca pot spune ca mi-am facut prieteni noi, nu pot abandona blog-ul. Din acelasi motiv Dragos nu ar trebui sa renunte la el. Ar insemna sa isi abandoneze prietenii. OK, o sa imi dea un (g)mail si o sa imi spuna ca nimic nu o sa se schimbe, ca el ramane acelasi si fara blog (Dragos, glumesc!), dar ar trebui sa stie ca fara blog things will never be the same.
In plus, nu ar trebui sa renunte la RoBlogFest. Ar fi un gest egoist. Odata ce l-ai facut, there is no turning back.
posted by Cristian at 4/26/2006
3 Comments:
Multumesc. Poate pur si simplu mie nu mi s-a ridicat valul de pe ochi? Oricum, nu sunt singura exceptie. Am intalnit inclusiv cresteri ale ritmului pe unele bloguri; ma bucura, ca si decizia ta de a merge mai departe.
Oare a scazut si traficul? La mine da, cel putin dinspre Romania; poate se si citeste mai putin? O fi primavara-vara de vina?
Vivi, in locul tau tot m-as intreba cum de majoritatea celor pe care-i citesc au lasat-o mai moale ;) Doar nu aveau toti ca obiectiv glorie peste noapte, si acelasi termen.
Cred ca ma numar printre cei cu oarecare potential. Din pacate, pe langa o combinatie dubioasa de inconsistenta in proiectele personale de amploare si acuta responsabilitate odata ce le pornesc, sufar si de o serie de limitari asumate cand vine vorba despre ariile unde as putea oferi mai multa valoare: sunt un angajat si o mica-mica-mica persoana publica, deci pe termen scurt am mai mult de pierdut decat de castigat.
Propuneri?
Cristi - multumesc!
Insa cred ca m-am facut gresit inteles. Nu ma opresc datorita Roblogfest (care va continua cu sau fara mine) sau a carcotasilor ci datorita faptului ca nu mai am nimic de zis si nu imi mai place. Atat. Si mi s-a parut normal sa fac lucrul asta public pentru ca un blog neupdatat nu este OK mai ales pentru prietenii care se intreaba ce se intampla.
O sa mai scriu? Poate - poate pe argumente, poate pe altul, nu stiu.
Stiu insa ca e un ciclu de 2 ani jumate care se incheie - renunt la a scrie nu si la citit bloguri ce raman singura mea sursa de stiri.
Mai mult, cel mai probabil o sa imi canalizez energia pe un proiect similar pe care sper sa il aducem la lumina candva saptamana viitoare.
:) Nu cred ca e vorba de renuntat. E vorba si de timp. Practic sunt zile in viata mea in care chiar daca as vrea nu am timp sa postez ceva si mai ales chiar sa stau pe net cum stateam odata.
Si cred ca acest lucru se intampla si lor care sunt persoane mult mai importante ca mine in anumite sensuri...
Trimiteți un comentariu
<< Home