vineri, februarie 10, 2006

Cum am ajuns sa fac blogging in loc de jogging

Nu imi aduc aminte exact. Probabil, in acea perioada (se pare ca mi-am facut cont pe BlogSpot.com inca din 2002) cand incercam sa promovoez mai multe proiecte pe Internetul romanesc, ma gandeam ca blog-urile au un viitor. Imi aduc aminte ca atunci vedeam mai degraba viitorul blog-urilor de grup si mai putin al celor personale si asta ca o extensie sau reinventare a ceea erau si sunt forumurile de discutii.

Am inceput sa postez in acest blog dupa vizita lui Russell Davies in Romania, la un eveniment dedicat branding-ului. Russell este acum Global Brand Director la Nike, iar atunci lucra ca strategic planner pentru acest brand la Wieden + Kennedy London.

Dupa eveniment cineva mi-a trimis un mail cu un link spre blog-ul lui Russell, mai precis spre un post despre vizita sa in Romania. A existat si un al doilea post. In fine, am devenit captivat de blogging, vizitand blog-ul lui aproape zilnic.

Ce legatura are blogging-ul cu jogging-ul? Mi-am dat seama ca timpul pe care mi l-am rezervat intretinerii fizice a fost 'deturnat' spre blogging.

PS: Am scris despre Russell pentru ca astazi a venit cu un post care raspunde intrebarii "La ce este bun un blog?", la al carei raspuns eu inca mai lucrez...

1 Comments:

Blogger Cristian said...

O 'explicitare' a intrebarii ar fi "Cu ce ma ajuta pe mine sau pe altii un blog?", iar un raspuns l-ai dat tu deja: 'un simplu instrument'.

Per ansamblu, nu am o parere foarte buna despre blogging ca fenomen. Cred ca este doar ceva de moment care se va stinge in scurt timp. Blogging-ul este in esenta ceva personal, iar internetul ceva universal, de aceea cred ca blogging-ul va disparea la un moment dat, poate chiar mai curand decat credem, sau va evolua/ se va transforma.

Cred insa ca poate fi un bun tool de marketing, poate fi o noua forma de jurnalism si - din nou la nivel personal - poate fi/ ramane (ceea ce este de fapt si acum pentru cei mai multi) un diary.

10:34 a.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home